Degustarea unui vin este o artă, și în ultimele decenii a devenit chiar o meserie. Însă misterele acestei licori pot fi accesibile și profanilor. Bineînțeles, fără să se ia prea tare în serios
Știu deja la ce se gândesc cei mai mulți dintre voi când aud sau citesc despre secretele degustării vinului. Un vin îți place sau nu îți place și nu ai nevoie de prea mult timp sau de vreun ceremonial anume ca să știi lucrul acesta. Cu toate astea, s-ar putea să descoperi că vinurile au o poveste a lor mult mai profundă, pe care n-o poți citi „dintr-o privire“. Pentru asta nu trebuie decât să urmezi niște pași foarte simpli, care se bazează de fapt pe o experiență senzorială destul de comună, de care trebuie să devii însă conștient.
Primul contact este vizual. Uitându-te la un vin, poți deja să-ți faci o părere cu privire la vârsta lui, la varietatea de struguri din care provine sau dacă are vreun defect. De pildă, culoarea vinului din pahar în fața unui fond alb îți poate spune dacă vinul este tânăr sau nu. Ține paharul înclinat în față la 45 de grade și observă-l puțin. Vinul roșu este clar și ușor violet (tânăr)? Sau cu o nuanță de cărămiziu (vechi)? Un vin ușor, fresh, tânăr va avea o culoare deschisă. Un vin corpolent, mai dulce sau mai vechi, va avea o culoare mai închisă. Un vin alb tânăr va fi de un galben-deschis, către verde uneori, iar cel mai vechi va tinde către auriu-închis. Uită-te și la marginea vinului din pahar. Este de aceeși culoare și intensitate cu restul sau un pic mai deschisă? Asta e o veste bună. Dacă marginea este mai închisă la culoare și are un aspect ușor tulbure, atunci nu e bine. Plimbă vinul puțin rotind paharul și, după ce s-a așezat, uită-te la urmele lăsate pe margine. Sunt numite „lacrimile vinului“. Cu cât sunt mai înalte și mai groase, cu atât intensitatea alcoolului este mai mare.
Al doilea simț care trebuie pus la treabă este mirosul. Se spune că aproape tot ce trebuie să știi despre un vin afli mirosindu-l. Plimbă un pic vinul în pahar, rotește-l. Apoi, nu ezita să bagi nasul în pahar și să miroși adânc. E ceva în neregulă cu mirosul vinului? Miroase a struguri proaspeți sau e un miros complex, cu nuanțe diferite, de vin maturat în butoi de stejar? Primul „miros“ este cel mai important și înseamnă aproape jumătate din experiența degustatului. Aromele pe care le simți atunci te vor însoți pe toată perioada degustării și îți vor îmbogăți experiența. Cu timpul, îți vei antrena nasul și vei ajunge să distingi aromele diferiților struguri. Însă într-o primă fază vei sesiza de exemplu că vinurile albe seci, fresh pot avea miros de măr verde, de iarbă sau de citrice, cele mai corpolente nuanțe de piersici sau ananas, cele roșii seci și proaspete miros de zmeură sau mere roșii, iar cele cu buchet complex și maturate, tonuri de fructe de pădure, vanilie, piele tăbăcită sau cafea.
Gust și post-gust
În fine, gustul îți va confirma informațiile oferite de nas. Este de preferat să ții nasul în pahar în timp ce iei prima înghițitură și să bei un pic de apă înainte, ca să scapi de aromele puternice pe care le-ai dobândit anterior de la o cafea sau ceva mentolat, de exemplu. Vinul nu se soarbe, prima înghițitură trebuie să fie normală și să o plimbi un pic în gură pentru a simți întregul corp al vinului. Este un vin generos, plin sau este ascuțit și light? Este taninos, cum trebuie să fie un roșu tânăr? Sau e moale și echilibrat cu aciditatea, cum e un vin mai matur?
Tinând vinul în gură, trebuie să tragi un pic de aer printre buze. Căldura gurii ajută vinul să se evapore, iar o impresie mai clară asupra gustului se formează în cerul gurii, pe măsură ce vaporii se împrăștie către fundul boltei palatine. Cum evoluează gustul? Este prelung, persistent în gură, așa cum ar trebui? Sau se încheie abrupt, lăsându-ți o notă amară în gură? Așa-zisul „post gust“ încheie degustarea și prima întâlnire cu vinul respectiv. Acum, nu-ți mai rămâne decât să te hotărăști dacă va mai fi sau nu o a doua întâlnire. sursa
În fine, gustul îți va confirma informațiile oferite de nas. Este de preferat să ții nasul în pahar în timp ce iei prima înghițitură și să bei un pic de apă înainte, ca să scapi de aromele puternice pe care le-ai dobândit anterior de la o cafea sau ceva mentolat, de exemplu. Vinul nu se soarbe, prima înghițitură trebuie să fie normală și să o plimbi un pic în gură pentru a simți întregul corp al vinului. Este un vin generos, plin sau este ascuțit și light? Este taninos, cum trebuie să fie un roșu tânăr? Sau e moale și echilibrat cu aciditatea, cum e un vin mai matur?
Tinând vinul în gură, trebuie să tragi un pic de aer printre buze. Căldura gurii ajută vinul să se evapore, iar o impresie mai clară asupra gustului se formează în cerul gurii, pe măsură ce vaporii se împrăștie către fundul boltei palatine. Cum evoluează gustul? Este prelung, persistent în gură, așa cum ar trebui? Sau se încheie abrupt, lăsându-ți o notă amară în gură? Așa-zisul „post gust“ încheie degustarea și prima întâlnire cu vinul respectiv. Acum, nu-ți mai rămâne decât să te hotărăști dacă va mai fi sau nu o a doua întâlnire. sursa
vinul referat, vinul cavalerului, vinul alb, vinul alb beneficii, vinul rosu referat, vinul rosu si sexul, vinul de macese, vinul de coacaze,
